DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

hala

Ads by Google:

HÁLĂ1, hale, s.f. 1. Clădire amenajată, cu instalaţiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piaţă acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestaţii sportive, culturale, pentru expoziţii etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

HÁLĂ2, hale, s.f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.

HÁLĂ s. f. 1. piaţă acoperită. 2. construcţie de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziţie etc. (< fr. halle, germ. Halle)

hálă (clădire, arătare, monstru) s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále

HÁL//Ă ~e f. 1) Construcţie înaltă şi spaţioasă unde se vând produse alimentare. 2) Sală de dimensiuni foarte mari cu diverse destinaţii (pentru expoziţii, manifestări sportive sau culturale etc.). /<fr. halle, germ. Halle

HÁLĂ s.f. 1. Piaţă acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziţii, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle].

hálă (-le), s.f. – 1. Piaţă acoperită. – 2. Acoperiş, copertină. Fr. halle. – Der. halagiu, s.m. (vînzător de piaţă), cu suf. -giu (Iordan, BL, IX, 53).

hálă (-le), s.f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 şi 106; DAR). – Der. haliţă, s.f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s.f. (pasăre de pradă); holă, s.f. (Trans., cîine).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten