DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

halau

Ads by Google:

HALĂU s.n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU2 s.n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

halắu (-láie), s.n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui“.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten