DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

hali

Ads by Google:

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede şi cu lăcomie). – Din ţig. halo.

HALÍ vb. v. consuma, mânca.

halí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. haleáscă

A HĂL//Í ~ésc tranz. pop. 1) A lovi puternic (cu ceva). 2) A mânca repede, cu lăcomie. /<ngr. galiti

A HAL//Í ~ésc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-şi menţine existenţa; a mânca. /<ţig. halo

halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a şterpeli. 2. a înghiţi repede şi lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca şi prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).

halí (-lésc, -ít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Ţig. ha-, part. halo „a mînca“ (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s.f. (mîncare); halap, s.m. (mîncău); halie, s.f. (foame); haleaos, s.n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. ţig. sp. jalar „a mînca“, jallipen „mîncare“ (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.

hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicţionarele, fără nici o explicaţie pe care s-o cunoaştem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. şi hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; şi, în sfîrşit, trecerea semantică de la „a mînca“ la „a arunca“ pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi“, pol. galić „a arunca mingea“, din sl. galiti „a sări“.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten