DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ham

Ads by Google:

HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

HAM2, hamuri, s.n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracţiune) la un vehicul. ♢ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul şi gâtul calului şi din cele două şleauri. ♢ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viaţă grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziţii) Tracţiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM interj. (reg.) ţah!

ham/ham-hám interj.

ham s. n., pl. hámuri

HAM1 interj. (se foloseşte repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.

HAM2 ~uri n. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ♢ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám

ham1, s.n. (reg., înv.) coş de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp.

ham2, s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită.

ham (-muri), s.n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. – Der. hămurar, s.m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s.f. (şelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulţumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s.f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s.n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut.

ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. – Mr. ham. Creaţie spontană, cf. fr. (Cotes-du-Nord) „hamer“ „a lătra“ (Şeineanu, Chien, 113). – Der. hămăi, vb. (a lătra); hămăială, s.f. (lătrat); hămăit, s.f. (lătrat); hămui, vb. (a lătra).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten