DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

haos

Ads by Google:

HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut de „neguri“, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele şi materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spaţiu nemărginit sub forma unei divinităţi. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare. [Var.: (înv.) cáos s.n.] – Din fr., lat. chaos.

HÁOS s. n. 1. stare de neorganizare în care cei vechi presupuneau că se afla materia înainte de apariţia universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat. chaos)

Haos ≠ ordine

HÁOS s. 1. v. babilonie. 2. v. debandadă.

háos s.n., pl. háosuri

HÁOS ~uri n. 1) (în mitologia şi în filozofia greacă veche) Spaţiu nemărginit conceput ca un amestec confuz de elemente materiale, care ar fi existat până la apariţia lumii. 2) fig. Dezordine completă; confuzie generală. /<fr., lat. chaos

HÁOS s.n. 1. Stare de neorganizare în care presupuneau cei vechi că se afla materia înainte de apariţia universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neorânduială, neorganizare, dezordine. [Pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten