DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

haraba

Ads by Google:

HARABÁ, harabale, s.f. (Reg.) Căruţă mare folosită pentru transportul grânelor şi al altor poveri; p. ext. cantitatea care intră într-o astfel de căruţă. – Din tc. araba.

HARABÁ s. (Mold.) şarabană. (~ cu doi cai.)

harabá s. f., art. harabáua, g.-d. art. harabálei; pl. harabále

HARAB//Á ~le f. înv. 1) Căruţă mare cu loitre lungi şi înalte, destinată transportului de încărcături voluminoase (grâne cosite, fân, paie etc.). 2) Cantitate de încărcături cât încape într-o astfel de căruţă. /<turc. araba

harabá (-ále), s.f. – Car, căruţă mare. Tc. araba (Şeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s.m. (căruţaş), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruţaşi); harabagilîc, s.n. (înv., consum, impozit municipal pe căruţel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s.f. (cărăuşie); hărăbaie, s.f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten