DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

iaca

Ads by Google:

IACÁ1 s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.

IACÁ2, iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ♢ Expr. (Fam., şi azi) A feşteli (cuiva) iacaua = a face de ruşine (pe cineva). – Din tc. yaka.

IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că.

IÁCĂ2 s.f. (Înv. şi reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).

IÁCA3 interj. v. iacă1.

IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare.

IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi.

iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále

iacá (tutun) s. f.

iáca/iácă interj.

iácă s. f. (sil. i-a-)

IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenţia asupra celor spuse) Uită-te! Priveşte! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neaşteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat şi el. [Var. iaca] / ia + că

iacá (-ále), s.f. – Gît. Tc. yaka (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololeşte numai în expresia a feşteli iacaua „a greşi lovitura“. – Der. icăluţă, s.f. (Munt., vas pîntecos).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten