DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

iamb

Ads by Google:

IAMB, iambi, s.m. Picior de vers compus din două silabe, dintre care, în prozodia antică, prima este scurtă şi a doua lungă, iar în prozodia modernă, prima este neaccentuată, iar cea de-a doua accentuată. – Din fr. iambe, lat. iambus.

IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) şi una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus)

iamb s. m., pl. iambi

IAMB ~i m. 1) (în versificaţia antică) Unitate ritmică formată din două silabe, dintre care prima era scurtă şi a doua lungă. 2) (în versificaţia modernă) Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambus

IAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă şi una lungă sau dintr-una neaccentuată şi una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [Cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos].

iámb (-bi), s.m. – Picior de vers compus din două silabe. – Var. (înv.) iambos. Ngr. ἴαμβος (Gáldi 196). Sec. XVIII. – Der. iambic, adj., din fr. iambique.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten