DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

iar

Ads by Google:

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăşi. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Şi. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec.

IAR adv. 1. iarăşi, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

iar/iáră adv., conjcţ.

IAR2 conj. (exprimă un raport adversativ şi leagă două propoziţii sau două părţi de propoziţie coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec.

IAR1 adv. 1) (indică repetarea unei acţiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăşi. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec.

iar, iare, s.n. (reg.) Braţ (crac) sec al unei ape curgătoare.

iár adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Şi, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuşi, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Puşcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu acelaşi sens; cf. şi ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăşi, adv. (altă dată), cu -şi, ca cineşi, totuşi.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten