DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

icoana

Ads by Google:

ICOÁNĂ, icoane, s.f. 1. Imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinităţi sau scene cu temă religioasă şi care serveşte ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustraţie. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona.

ICOÁNĂ s. v. imagine, înfăţişare, reprezentare, viziune.

ICOÁNĂ s. (BIS.) (înv.) semn. (~ reprezentând divinitatea.)

icoánă s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne

ICOÁN//Ă ~e f. 1) Obiect de cult ce reprezintă un tablou cu chipuri de sfinţi sau cu scene din Biblie. ♢ Ca o ~ deosebit de frumos. A pune la ~e a păstra cu sfinţenie. 2) fig. Reprezentare plastică a unei fiinţe, a unui obiect sau a unui tablou din realitate. /<sl. ikona

icoánă (-ne), s.f. – 1. Imagine pictată care reprezintă un sfînt. – 2. Imagine, portret, reprezentare. – Mr. icoană. Ngr. εἰϰόνα (Murnu 29; Sandfeld 21), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) ikona. – Der. iconar, s.m. (pictor de icoane); iconărie, s.f. (pictură religioasă). Comp. iconoboreţ, s.m. (înv., iconoclast), din sl. ikonoborĭcĭ, sec. XVII; iconoborenie, s.f. (luptă iconoclastă); iconoclast, adj., din fr. iconoclaste; iconografie, s.f., din fr.; iconografic, adj., din fr.; iconolatrie, s.f. (adorare excesivă a icoanelor), din fr.; iconologie, s.f., din fr.; iconomah, s.m. (iconoclast), din ngr. ἐιϰονομάχης; iconomahie, s.f. (luptă iconoclastă), din ngr. ἐιϰονομαχία; iconostas, s.n. (catapeteasmă), din ngr. ἐιϰονοστάσιον, în parte prin intermediul sl. ikonostasi.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten