DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

jaf

Ads by Google:

JAF, jafuri, s.n. 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, jecmăneală. ♢ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare faţă de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s.n.] – Din pol. žak.

JAF s. v. risipă.

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădăşug, răpiciune, răpştire. (Porniţi pe ~.) 2. v. tâlhărie.

jaf s. n., pl. jáfuri

JAF ~uri n. 1) Furt (mare), săvârşit cu violenţă; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violenţă. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depăşesc cu mult preţul sau cheltuielile reale. /<pol. žak

jaf (-furi), s.n. – Jaf, prădăciune. – Var. (înv.) jac, jah. It. sacco, prin intermediul mag. zsák (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), cf. jacă. Der. nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar şi cel mag. înseamnă numai „sac“, însă cf. mag. zsákolni „a prăda“. Nu este normală nici alterarea chf, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunţare germană cu k aspirat şi DAR printr-o încrucişare cu rut. žah „groază“; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: cf. doctordoftor. Der. jăcaş, adj. (înv., jefuitor); jefui, vb. (a prăda), cu var. înv. jecui, jăcui; jefuitor, adj. (care jefuieşte); jefuială, s.f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), vb. (a jefui, a prăda), din mag. zsákmány „jefuire“ ‹ it. saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, s.n. (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, s.f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul sec. XVII, jecmăni de la începutul sec. XVIII.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten