DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

jale

Ads by Google:

JÁLE1 s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ.

JÁLE2 s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală şi medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.

JÁLE s. v. doliu, linariţă, salvie.

JÁLE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleş, salbie, salvie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleş, (reg.) pavăză.

JÁLE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. şi reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristeţe.

jále (tristeţe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei

JÁLE1 f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situaţie disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali

JÁLE2 f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya

jále s.f. – Salvie (salvia officinalis). Mag. zsálya, din lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 139), cf sb. žalj, žalfija (› jalfie). Este dublet de la salvie, s.f. – Der. jaleş, s.m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei der. este puţin clară (după DAR, din mag. zsályas „infuzie de salvie“); joaie, s.f. (salvie), în loc de jaie (Drăganu, Dacor., IX, 210); joian, s.m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu var. joină, s.f.

jále (-jéli), s.f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere“ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se foloseşte în Arg. cu un sens mai mult sau mai puţin echivalent celui de „treabă proastă“. Sensul înv. de „dorinţă, dor“ indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voroneţean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorinţă“ în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere“ şi „dorinţă“. Der. jalet, s.n. (durere); jelie, s.f. (chin); jaloste, s.f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrneşte milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s.f. (dorinţă; durere, chin, necaz; plîngere, lamentaţie), din sl. želanije „dorinţă“, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere“ (DAR), cf. bg. želanie „dorinţă“; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s.n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simţi compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s.m. (reclamant); jalovanie, s.f. (bocet; reclamaţie), din sl. (rus.) žalovanije, înv.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten