DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

jeluitor

Ads by Google:

JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care se jeluieşte (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S.m. şi f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiţionar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

JELUITÓR s. v. reclamant.

JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor.

jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. şi pl. jeluitoáre


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten