DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

jena

Ads by Google:

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reţinere faţă de ceva; a se ruşina, a se sfii. – Din fr. gêner.

JÉNĂ s.f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situaţie penibilă; stinghereală. ♦ Situaţie grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzaţie supărătoare, durere organică uşoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

JÉNĂ s. f. 1. sfială produsă de o situaţie penibilă. 2. constrângere supărătoare; situaţie neplăcută. o ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară uşoară. 3. senzaţie supărătoare. (< fr. gêne)

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ♢ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

Jenă ≠ îndrăzneală

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.

JÉNĂ s. 1. ruşine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, (pop.) ruşinare, (înv. şi reg.) ruşinţă, (înv.) stideală, stidinţă, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. v. bună-cuviinţă. 3. încurcă-tură, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. şi pl. jeneáză

jénă s. f., g.-d. art. jénei

JÉNĂ f. 1) Situaţie sau factor care cauzează o stare (fizică sau morală) neplăcută, penibilă; constrângere supărătoare. ♢ ~ financiară lipsă de bani; criză financiară uşoară. 2) Sentiment cauzat de asemenea situaţie sau factor; sfială; timiditate. 3) Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. Fără ~ fără a se nelinişti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organică uşoară; senzaţie dureroasă, neplăcută. [G.-D. jenei] /<fr. gêne

A SE JEN//Á ~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se ruşina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

A JEN//Á mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălţăminte şi îmbrăcăminte) A încurca la mişcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JÉNĂ s.f. 1. Sfială produsă de o situaţie penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situaţie neplăcută, penibilă. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară uşoară. 3. Senzaţie supărătoare. [< fr. gêne].

jénă (-ne), s.f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten