DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

jind

Ads by Google:

JIND s.n. Dorinţă adâncă, poftă (de ceva greu de obţinut). ♢ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinţă. ♢ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la ...)

jind s. n.

JIND n. Dorinţă puternică de a avea ceva greu de obţinut; râvnire. ♢ A privi (sau a se uita) cu ~ a privi (sau a se uita) la ceva cu dorinţă mare şi regret. /v. a jindui

JIND, -duri s.n. Dorin ă adâncă, poftă -Din sl. Žeždĩ, žežda sete

jind (-duri), s.n. – Dorinţă adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete“ cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori“ (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s.f. (chef, privaţiune; dorinţă neîmplinită).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten