DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

labarta

Ads by Google:

LĂBĂRŢÁ, lăbărţez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRŢÁ vb. v. întinde.

lăbărţá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărţéz, 3 sg. şi pl. lăbărţeáză

A SE LĂBĂRŢ//Á mă ~éz intranz. pop. A creşte excesiv în dimensiuni (mai ales în lăţime), pierzând forma; a se lăţi. /Orig. nec.

lăbărţá (-ţéz, -át), vb. refl. – A decădea, a se prăbuşi, a ceda, a-şi pierde forma îmbrăcămintea sau încălţămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca şi în alte cazuri de creaţii spontane, (cf. hîra-hîrţa, hanţă-handră, fleaţă-fleoarţă etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puţin“, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît“. DAR propune un der. puţin probabil de la bîrţă cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); şi Scriban leagă pe lăbărţa cu bălţi. – Der. lăbărţătură.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten