DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

lac

Ads by Google:

LAC s. n. 1. soluţie pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură. 2. suc răşinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluţie pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (< germ. Lack)

LAC1, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii energiei. ♢ Expr. A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puţ = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău. ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. – Lat. lacus.

LAC2, lacuri, s.n. 1. Preparat lichid obţinut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor răşini, uleiuri sau a altor substanţe şi care, întins pe suprafaţa unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiţă solidă, dură, care fereşte obiectul de influenţa aerului şi a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitaţie de piele) cu faţa netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac2 (1). – Din germ. Lack.

LAC s. vernis, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobilă.)

LAC s. v. baltă.

LAC s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~ de munte.)

lac (apă stătătoare, soluţie) s. n., pl. lácuri

lac (piele) s. n., pl. lácuri

LAC2 ~uri n. 1) Soluţie a unor răşini sau uleiuri cu care se unge suprafaţa unui obiect pentru a-i da luciu sau pentru a-l feri de contactul dăunător cu aerul sau cu umezeala. 2) Piele sau imitaţie de piele cu faţa netedă şi lucioasă. /<germ. Lack, fr. laque

LAC1 ~uri n. 1) Apă stătătoare de mare întindere, cu sau fără scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. /<lat. lacus

LAC s.n. Soluţie de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc răşinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluţie pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roşie < hind. lakh].

lac (-uri), s.n. – Apă stătătoare. – Mr., megl. lac, istr. lǫc Lat. lacus (Puşcariu 630; Candrea-Dens., 937; REW 4836; DAR), cf. it., sp., port. lago, prov., fr. lac. Din rom. pare să provină mag. lák (Edelspacher 18). – Der. lăcărie, s.f.; lăcos, adj.; lacovişte, s.f., cu suf. -işte (după Skok, 71 şi DAR, din bg., sb. lokva „băltoacă“).

lac (-uri), s.n. – Vopsea, glazură, etc. Fr. laque sau germ. Lack. – Der. lăcui, vb.; lăcuitor, s.m.; lachirui, vb. (înv., a da cu lac), din germ. lakieren (Borcea 195).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten