DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

laf

Ads by Google:

LAF, lafuri, s.n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ♢ Loc. vb. A şedea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ♢ Expr. A tăia frunză verde şi lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf.

LAF s. v. fleac, nimic, palavră.

laf s. n., pl. láfuri

laf (-furi), s.n. – Vorbărie, taifas. – Mr. lafe, megl. laf. Tc. laf (Roesler 587; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Berneker 683; Şeineanu, II, 232), cf. ngr. λάφα, alb. ljaf, bg., sb. laf. – Der. lafa, s.f. (trăncăneală; bagatelă, moft); lăfăi, vb. refl. (a o duce bine), pentru a cărui der. din laf cf. Philippide, II, 719 (după Cihac, II, 164, din sl. lĕgati „a zăcea“; după DAR, din mag. leffenni „a atîrna“; pentru Scriban, legat de slov. lâjhati „a hoinări“); lafagiu, s.m. (limbut, şarlatan).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten