DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

laic

Ads by Google:

LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este iniţiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei şi a tagmei bisericeşti, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaşte, nu este iniţiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

Laic ≠ bisericesc, cleric, religios

LÁIC s., adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pământesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.)

láic adj. m., pl. láici; f. sg. láică, pl. láice

LÁI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care nu ţine de biserică; care este independent faţă de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învăţământ ~. /<fr. laïque, lat. laicus

LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten