DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

laie

Ads by Google:

LÁIE s.f. 1. Ceată de ţigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni). – Cf. ucr., pol. l a j a, „haită de câini“.

láie s. f.

LÁIE f. 1) înv. Grup de ţigani nomazi. 2) pop. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă de copii sau de oameni. /<pol., ucr. laja

láie (-ắi), s.f. – 1. Haită de cîini, mulţime de cîini. – 2. Şleahtă, ceată, hărmălaie. – 3. Şatră sau grup de ţigani care umblă sau trăiesc împreună. Sl., cf. ceh. laje, rut., pol. łaje „haită“, din sl. (sb.) lajati „a lătra“ (Cihac, II, 164; Tiktin; DAR). – Der. lăieş, s.m. (ţigan nomad); lăieţ, s.m. (ţigan nomad; turnător în metal), rezultat dintr-o confuzie a cuvîntului anterior cu bg. lĕec „topitor, turnător“, de la leja „a topi, a turna“; lăeţesc, adj. (ţigănesc); lăeţească, s.f. (dans ţigănesc); lainic, adj. (nomad, vagabond, hoinar), cu suf. -nic (după Cihac, din mag. lajha „leneş“, slov. lajnati „a umbla cîntînd la vioară“; după DAR, în legătură cu rut. lan „leneş“; cf. Iordan, BF, IX, 147); lăinici, vb. (a rătăci, a hoinări); lăinicie, s.f. (lene).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten