DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

macel

Ads by Google:

MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); masacru, carnaj. ♦ Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din măcelări (derivat regresiv).

MĂCÉL s. v. masacru.

măcél s. n., pl. măcéluri

MĂCÉL ~uri n. Omor în masă (al unor oameni lipsiţi de apărare); masacru. /v. a măcelări

măcél (-luri), s.n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Puşcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi şi nu este popular. După Tiktin şi Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menţine datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s.m. (casap), din lat. macĕllarius (Puşcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipseşte în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s.f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s.f. (magazin de carne).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten