DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

maces

Ads by Google:

MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1. (Rosa). [Var.: măciéş s.m.] – Et.nec.

MĂCÉŞ s. v. moşmon, păducel.

MĂCÉŞ s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).

măcéş s. m., pl. măcéşi

MĂCÉŞ ~i m. Specie de arbuşti spinoşi din familia rozaceelor, cu flori roşii, roz sau albe şi cu fructe mici, roşii; răsură. /Orig. nec.

măcéş (-şi), s.m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – Var. măcieş. Megl. măceş. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numeşte în bg. diva šipka „trandafir sălbatic“, dar cf. numele lat. şi sp. Cf. şi slov. macés(en) „zadă“. Alte explicaţii sînt insuficiente: de la mărăciniş (Creţu 345); din sb. mekuša „măr sau pară moale“ (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás „Matei“, ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceşe (var. măceaşă), s.f. (fructul măceşului).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten