DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

macinatura

Ads by Google:

MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s.f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniş. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură.

MĂCINĂTÚRĂ s. v. măcinare, măcinat, mă-ciniş.

MĂCINĂTÚRĂ s. mâncătură, rosătură. (O ~ adâncă în mal.)

măcinătúră s. f., g.-d. art. măcinătúrii; pl. măcinătúri


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten