DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

naboi

Ads by Google:

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. şi refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre fiinţe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

NĂBÓI1, năboiuri, s.n. (Înv. şi reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. n a b o j.

NĂBOÍ vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli.

NĂBÓI s. v. puhoi, şuvoi, torent.

năbói (puhoi) s. n., pl. năbóiuri

năboí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năboiáscă

NĂBÓI ~uri n. înv. Curs vijelios de apă, format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; puhoi; torent; şuvoi. /cf. sb. naboj

A NĂBO//Í ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forţa şi în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a năpădi; a copleşi; a năvăli. /Din năboi

năbói1, năboáie, şi năbóiuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulţime de oameni. 3. lipsă de aer.

năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă şi mare, cu care se despică buticii.

năboí3, pers. 3 sg. năboiéşte, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre fiinţe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.

năboí (-oésc, -ít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda“. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni“ (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puţin probabilă. – Der. năboi, s.n. (inundaţie; invazie).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten