DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

nabusi

Ads by Google:

NĂBUŞÍ, nắbuş, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfăşurarea sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ Despre sânge, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. n a b u š i t i.

NĂBUŞÍ vb. v. arunca, asfixia, azvârli, cotropi, invada, înăbuşi, încălca, îneca, năpădi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, sufoca, sugruma, tăbărî, zvârli.

năbuşí vb., ind. prez. 3 sg. năbuşă/năbuşéşte, imperf. 3 sg. năbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năbuşe/năbuşeáscă

A SE NĂBUŞ//Í mă ~ésc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUŞI. /cf. sb. nabušiti

A NĂBUŞ//Í ~ésc tranz. pop. v. A ÎNĂBUŞI. /cf. sb. nabušiti

năbuşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – Var. înăbuşi cu der. Sb. nabušiti „a fi umflat“ (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbuşeală, s.f. (sufocare; zăpuşeală); năbuşitor, adj. (care sufocă; dogoritor).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten