DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

naduf

Ads by Google:

NĂDÚF (3), nădufuri, s.n. (Pop.) 1. Senzaţie de greutate în respiraţie, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbuşitoare; caniculă, arşiţă, zăpuşeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) năduh s.n.] – Din sl. *naduch. .

Năduf ≠ răcoare

NĂDÚF s. caniculă.

NĂDÚF s. v. apă, astmă, ciudă, coada-vacii, dispnee, enervare, furie, gelozie, invidie, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, înecăciune, înnăduşeală, înverşunare, jale, mânie, năduşeală, necaz, nervozitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, salvie, sudoare, sufocare, supărare, surescitabilitate, surescitare, transpiraţie.

nădúf s. n., (supărări) pl. nădúfuri

NĂDÚF ~uri n. pop. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduşeală; zăduf; zăpuşeală. 2) Senzaţie de sufocare pe care o simte cineva în cazul unor boli. 3) Supărare amestecată cu părere de rău sau cu invidie. ♢ A fi plin de ~ a fi foarte supărat. A-şi vărsa ~ul a-şi spune necazul. /<sl. naduch

nădúf (-furi), s.n. – 1. Sufocare, greutate la respirat. – 2. Zăpuşeală. – Var. (înv.) năduh. Sb. neduh, slov., rut. naduha (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 104; Conev 91; Vasmer, II, 209), cf. rus. nedug „suferinţă“ şi duh. – Der. (î)năduşi, vb. (a transpira, a asuda; refl., a se sufoca); năduşeală, s.f. (sudoare, transpiraţie; asfixie); năduşitor, adj. (care te face să transpiri); nată, s.f. (Trans., înv., răceală, guturai), din mag. mátha ‹ slov. nadiha (Cihac, II, 517).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten