DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

nafaca

Ads by Google:

NAFACÁ s. v. leafă, remuneraţie, retribuţie, salariu.

nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistenţă (în bani şi în natură) ce-i revin unei persoane; porţie, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăţ, praznic. 4. (cu forma nacafá) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafá) preocupare, pasiune. 6. pretenţie; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu.

nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistenţă (în bani şi în natură) ce-i revin unei persoane; porţie, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăţ, praznic. 4. (cu forma nacafá) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafá) preocupare, pasiune. 6. pretenţie; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu.

nafacá (-ále), s.f. – 1. Raţie, porţie, dietă. – 2. Necesitate, nevoie. – 3. Soartă, noroc. – Var. nacafa. Tc. (arab.) nafaka (Şeineanu, II, 267; Lokotsch 1532), cf. ngr. ἀναφαϰᾶς. Sec. XVIII, înv., cu primele două sensuri.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten