DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

naimi

Ads by Google:

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie“ < sl.).

NĂIMÍ vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.

năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năimească

A SE NĂIM//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăţi; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A NĂIM//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înţelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten