DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

naluci

Ads by Google:

NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-şi închipui, a-şi imagina. 2. Intranz. A se înfăţişa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumuseţe, strălucire etc.). – Cf. l u c i.

NĂLUCÍ vb. v. crede, imagina, închipui, năzări, părea.

nălucí vb., ind. prez. 3 sg. nălucéşte, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năluceáscă

A SE NĂLUC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări. /cf. a luci

A NĂLUC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A apărea vag şi fugitiv (ca o nălucă); a năzări. 2) (despre gânduri, idei, imagini, planuri etc.) A apărea fugitiv (în minte, în memorie). 2. tranz. pop. 1) (construit cu dativul) A-şi reprezenta în gând; a-şi imagina; a-şi închipui. 2) (ochii, văzul) A face să se tulbure. 3) A impresiona puternic (prin caracteristici ieşite din comun); a frapa. /cf. a luci

nălucí (-césc, -ít), vb. – 1. A-şi închipui, a-şi reprezenta. – 2. A-şi imagina, a visa, a avea o viziune. Sl. nalučiti „a afla“ (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam „a ghici“. Se foloseşte cu pron. în dativ şi mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s.f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s.f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten