DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

oara

Ads by Google:

OÁRĂ1, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ♢ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puţine ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ♢ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora.

OÁRĂ2, oare, s.f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare“.

OÁRĂ3 s.f. v. oră.

OÁRĂ s. dată. (Prima ~.)

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.

oáră (timp) s. f., pl. ori

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre

OÁRĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componenţa numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ♢ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. hora

oáră (-re), s.f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă“ (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puţin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) şi încă şi mai puţin cea din lat. ala (Tiktin). Se foloseşte mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s.f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).

oáră (-óri), s.f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puşcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-şi veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-şi veni în fire) pare să aibă la bază acelaşi cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten