DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obedient

Ads by Google:

OBEDIÉNT, -Ă, obedienţi, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.

OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.

obediént adj. m. (sil. -di-ent), pl. obediénţi; f. sg. obediéntă, pl. obediénte

OBEDIÉN//T ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente

OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].

OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten