DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obedienta

Ads by Google:

OBEDIÉNŢĂ, obedienţe, s.f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.

OBEDIÉNŢĂ s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere.

obediénţă s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obediénţei; pl. obediénţe

OBEDÍENT-Ă adj. Care se supune necondiţionat (unei autorităţi religioase, unei doctrine politice, unui şef).

OBEDÍENT-Ă adj. Care se supune necondiţionat (unei autorităţi religioase, unei doctrine politice, unui şef).

OBEDIÉNŢĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience].

OBEDIÉNŢĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten