DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obida

Ads by Google:

OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (Pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.

OBÍDĂ s. v. afront, amărăciune, asuprire, ciudă, exploatare, furie, gelozie, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverşunare, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, ruşine, supărare, tristeţe, umilinţă, urgisire.

obídă s. f., g.-d. art. obídei; pl. obíde

OBÍD//Ă ~e f. 1) Amărăciune provocată de o nedreptate. 2) înv. Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate. /<sl. obida

OBIDÁ vb. I. v. obidi.

obídă (-de), s.f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăţi), din sl. obizdati.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten