DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obiectivare

Ads by Google:

OBIECTIVÁRE, obiectivări, s.f. Faptul de a (se) obiectiva. – V. obiectiva.

obiectiváre s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. art. obiectivării; pl. obiectivări

OBIECTIVÁRE s.f. Acţiunea de a (se) obiectiva şi rezultatul ei. ♦ Categorie filozofică şi estetică desemnând acţiunea de transformare a forţelor, aptitudinilor, gândirii umane în rezultate cu o existenţă obiectivă. [< obiectiva].

OBIECTIVÁRE s. f. faptul de a (se) obiectiva. ♢ acţiunea de transformare a capacităţilor fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existenţă obiectivă. (< obiectiva)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten