DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obijdui

Ads by Google:

OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăţi, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).

OBIJDUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.

obijduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obijduiáscă

A OBIJDU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce priveşte statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten