DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

oblinc

Ads by Google:

oblînc (-curi), s.n. – Partea de dinaintea şeii, mai ridicată şi încovoiată. – Mr. blîncu, megl. ublonc. Sl. obląku, din laku „arc“ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 73; Vasmer, II, 241), cf. bg. oblăk, sb., cr., rus. obluk, slov. oblok, ceh. oblouk, pol. obłęk. Este dublet al lui obloc, s.n. (Trans., fereastră), din cr., slov. oblok, prin intermediul mag. ablak. – Cf. oblon.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten