DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obori

Ads by Google:

OBORÎ́, obór, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.

oborî́ vb., ind. prez. 1 sg. obór, 3 sg. şi pl. oboáră

oborî (-r, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se foloseşte azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten