DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obraz

Ads by Google:

OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ Expr. Să-ţi fie ruşine obrazului! sau să-ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de ruşine = a-i fi cuiva foarte ruşine, a se ruşina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără ruşine, îndrăzneţ. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) neruşinat, necuviincios. A avea obraz subţire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine = pentru a putea face faţă unor pretenţii mari trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare. 2. S.n. Partea anterioară a capului omenesc; faţă, figură, chip. ♢ Expr. A ieşi (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieşi cu bine, onorabil dintr-o situaţie dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înşeli (pe cineva) în chip grosolan. A-şi scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfăţişa la cineva. A-şi pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputaţia proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...). ♦ Fig. Valoare morală a unei persoane; cinste, reputaţie; renume; demnitate. 3. S.n. (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subţire = persoană fină, pretenţioasă, care trăieşte în lux. 4. S.n. (Înv.; de obicei la sg.) Rang, condiţie, stare socială. [Pl. şi: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazŭ.

OBRÁZ s. v. chip, condiţie, faţă, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziţie, situaţie, stare.

OBRÁZ s. 1. faţă. (S-a înroşit la ~.) 2. v. faţă. 3. faţă, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fizionomie.

obráz (parte a feţei) s. m. (sil. -braz), pl. obráji

obráz (faţă, persoană, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obráze

OBRÁZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; faţă. ♢ A(-şi) scoate ~ul în lume a ieşi în public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ ~ul subţire cu chel-tuială se ţine pretenţiile de lux cer cheltuială. 3) Poziţie socială; funcţie. ♢ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la ~ a ţine seama de condiţia cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele două părţi laterale care formează faţa. ♢ A avea ~ subţire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimţit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva ~zul de ruşine a se simţi extrem de jenat. (A fi) fără (de) ~ (a fi) lipsit de ruşine; obraznic. A-şi pune ~zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva făţiş. A trage cu ~zul a păţi o ruşine. A (mai) avea încă ~ a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrăzneşte? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

Obraz

obráz (-áji), s.m. – 1. Individ, persoană. – 2. Faţă, figură. – 3. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanţă, consideraţie, influenţă. – 6. Îndrăzneală, cutezanţă, vioiciune. – 7. Aplomb, neruşire, impertinenţă. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obrază, s.f. (ochelari de cal); obrăzar, s.n. (mască; văl cu care se acoperă faţa morţilor); obraznic, adj. (insolent, impertinent, neruşinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obrăznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obrăznicie, s.f. (insolenţă, aroganţă, impertinenţă, prostie); obrăznicesc, adj. (impertinent); obrăzniceşte, adv. (în mod neruşinat); obrăzui (var. obrăzi), vb. (înv., a înfăţişa), cf. sl. obraziti „a forma“; neobrăzare, s.f. (neruşinare); neobrăzat, adj. (neruşinat); preobrăzi (var. probăzi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), înv. şi Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s.f. (Schimbarea la faţă), din sl. preobrazenije „schimbarea la faţă“; obrazovanie, s.f. (înv., orînduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten