DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obraznic

Ads by Google:

OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de ruşine; neruşinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos

OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, semeţ, sfi-dător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. şi fam.) ţâfnos, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură.

OBRÁZNIC adj. v. ruşinos, sfiicios, sfios, timid.

obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice

OBRÁZNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care nu are ruşine; neruşinat; imper-tinent; neobrăzat. ♢ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obţine ceva datorită impertinenţei sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten