DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obroc

Ads by Google:

OBRÓC s.n. v. oboroc.

obróc (-oáce), s.n. – Porţie, raţie, tain. Sl. obroku „leafă“ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „raţie“, mag. abrak „furaj“. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s.n. (măsură de capacitate pentru cereale; coş; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak. – Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raţiona, a limita“; obricariţă, s.f. (raţie); obroceală, s.f. (zăpăceală, derută).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten