DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

obturator

Ads by Google:

OBTURATÓR, obturatoare, s.n. Dispozitiv utilizat în scopul micşorării secţiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ♢ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

obturatór s. n., pl. obturatoáre

OBTURAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv sau piesă pentru obturaţia unei deschizături. ♢ ~ fotografic dispozitiv al unui aparat de fotografiat care nu permite luminii să cadă pe placa sau pe filmul fotografic. /<fr. obturateur

OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ♢ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care opreşte sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].

OBTURATÓR, -OÁRE I. adj. care obturează. o muşchi ~ = muşchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). 2. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten