DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

oca

Ads by Google:

ÓCĂ s.f. v. oca.

OCÁ, ocale, s.f. Veche unitate de măsură pentru capacităţi şi greutăţi, egală cu circa un litru (sau un kilogram) şi un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ♢ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. şi: oca, ocă. – Var.: (înv. şi reg.) ócă s.f.] – Din tc. okka.

ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále

OCÁ ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutăţii şi capacităţii (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru şi jumătate). ♢ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unităţi de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

OCA : mamifer agvatic

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.

ocá (-ále), s.f. – 1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. şi 1201 g în Mold. – 2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. şi 1,288 l în Mold. – Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Şeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp. onza.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten