DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ochi

Ads by Google:

ÓCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s.m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s.n. I. S.m. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, aşezate simetric în partea din faţă a capului omului şi a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ♢ Loc. adv. Văzând cu ochii = repede. Ochi în ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii închişi = a) fără discernământ; b) pe dinafară, pe de rost; foarte uşor, fără dificultăţi. ♢ Expr. (A fi) numai ochi (şi urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi uşor, neliniştit; a dormi iepureşte. Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, până la depărtări foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el însuşi, a fi de faţă la o întâmplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia. A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a păzi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atenţie. A arăta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), făcând o mişcare uşoară a ochilor în direcţia voită. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva, a ţine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neaşteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îţi iese întâmplător în cale; a zări. A-şi vedea visul cu ochii = a-şi vedea realizată o dorinţă. E cu ochi şi cu sprâncene = e evident, e clar. A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos), se zice când cineva este în agonie, când moare. A(-şi) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o armă) la ochi sau a lua la ochi = a ţinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva; a pune sub observaţie, a urmări. A face un lucru cu ochii închişi = a face un lucru foarte uşor, fără dificultate, fără ezitare. Între patru ochi = fără martori, în intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la făină şi cu altul la slănină, se spune despre cel care: a) se uită cruciş sau b) râvneşte la două lucruri deodată. (Munceşte, lucrează, aleargă, se fereşte, fuge etc. de ceva) de-şi scoate ochii = (munceşte, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri. 2. Facultatea de a vedea, simţul văzului, vedere; privire, uitătură. ♢ Loc. adv. Cu ochi pierduţi = cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz. Sub ochii noştri = a) sub privirea noastră; b) acum, în prezent. În ochii cuiva = după părerea cuiva, după aprecierea cuiva, în conştiinţa cuiva; în faţa cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de formă, pentru a salva aparenţele. ♢ Expr. A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit. A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. A măsura (sau a judeca, a preţui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximaţie, cu privirea, însuşirea unui obiect sau a unei fiinţe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a ţine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A mânca (sau a înghiţi) cu ochii = a mânca cu mare poftă; a pofti. Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcţie, fără ţintă, aiurea. ♦ Fig. Putere de pătrundere, discernământ; judecată, raţiune. 3. (La pl.) Obraz, faţă. ♢ Loc. adv. De la ochi sau (verde) în ochi = cu îndrăzneală, făţiş, fără cruţare. II. P.anal. 1. S.n. Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spaţii. ♦ Mică deschizătură închisă cu sticlă, făcută într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. ♢ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea şi aerisirea podurilor, a mansardelor sau a încăperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S.n. Porţiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător. 3. S.n. Întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăştinoase, mărginită cu papură; loc unde se adună şi stagnează apa. ♦ Vârtej de apă, bulboană; copcă. 4. S.n. şi m. Orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu; ocheţ. ♦ Buclă formată prin îndoirea unei sfori, a unei frânghii etc., petrecută cu un capăt prin îndoitură; laţ. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor ţesături, ale unor plase etc.; golul împreună cu firele care îl mărginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lanţ; za. 5. S.n. Orificiu circular situat pe partea superioară a unei maşini de gătit, pe care se aşază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra. 6. S.n. (Mai ales la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenuşul să rămână întreg (cu albuşul coagulat în jurul lui). 7. S.m. Complex de muguri existent pe nod la viţa de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S.n. Despărţitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă. 9. S.n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului. 10. S.n. Particulă rotundă de grăsime care pluteşte pe suprafaţa unui lichid. 11. S.m. (În sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseşte în special la aparatele de recepţie radiofonică sau radiotelegrafică, ca să arate în ce măsură este realizat acordul pe lungimea de undă dorită; indicator de acord.12. S.m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărţi de joc etc. 13. S.n. Fig. Pată de lumină, licărire, punct strălucitor. III. S.m. Compuse: ochi-de-pisică = a) disc de sticlă sau de material plastic (montat într-o garnitură de metal) care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui şi care este folosit ca piesă de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe şosele; b) varietate de minerale care, şlefuite într-un anumit mod, capătă o luminozitate neobişnuită; ochi-de-ciclop = fereastră specială care separă acustic încăperile unui studio, permiţând însă o vizibilitate bună; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescenţe mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici albastre şi cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) plantă erbacee cu tulpina ramificată şi cu florile dispuse în formă de spice (Plantago indica); ochii-păsăruicii = plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori albastre, albe sau roşii (Myosotis palustris); b) nu-mă-uita; ochiul-şarpelui = a) plantă erbacee cu frunze mici în formă de rozetă, acoperite cu peri albi mătăsoşi, cu flori albastre, rar albe, plăcut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mică plantă erbacee cu frunze păroase şi cu flori mici, albastre închis (Myosotis arvensis); ochii-şoricelului = a) mică plantă erbacee cu tulpini roşietice, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-mă-uita; ochiul-soarelui = vanilie sălbatică; ochiul-păunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemănătoare cu cele de pe coada păunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelaţia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ Tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenţie; a(-şi) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a şi-l însuşi sau a se folosi de el); a-şi fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistenţă, cu atenţie, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeaţă) prin topirea zăpezii. – Din ochi1.

OCHÍ vb. v. aţipi, dormita, moţăi, picoti, piroti.

OCHI s. v. luminiş, poiană.

OCHÍ vb. 1. v. ţinti. 2. v. îndrepta. 3. v. lovi.

OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. faţă. 4. (BOT.) ochii-păsăruicii (Myosotis palustris) = (reg.) grâul-cucului, nu-mă-uita, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui; ochii-şoricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) împărătuş, împărăţel, nuculiţă, panciaruş, părăsită, pătruţ, pietroşel, pipiruş, pituluşă, piţ, piţiîmpărat, piţiîmpărătuş, piţur, sfredelaş, sfredeleac, sfredeluş, tartalac, regina-păsărilor, (Ban.) curtubeş, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şofrac, (prin Bucov.) şofrăcuţ. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. laţ. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (~ la viţa de vie.) 10. (reg.) pancovă, (Ban.) căigană. (~ din ouă.) 11. v. copcă. 12. v. bulboană.

ochi (organul vederii, mugur) s. m., pl. ochi

ochi (de fereastră, de pădure, la o împletitură, la plită, mâncare) s. n., pl. óchiuri

ochí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ochésc, imperf. 3 sg. ocheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocheáscă

A SE OCHÍ pers.3 se ochéşte intranz. (despre suprafeţe de teren înzăpezite) A se acoperi cu ochiuri negre sau ochiuri de verdeaţă (în urma topirii zăpezii); a face ochiuri. /Din ochi

A OCHÍ ochésc 1. intranz. A potrivi din ochi ţinta pentru a putea nimeri; a ţinti. 2. tranz. 1) A lua ca ţintă; a lua la ochi; a ţinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept în ţintă; a ţinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

OCHI2 óchiuri n. 1) Placă de sticlă fixată în fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizătură de dimensiuni reduse făcută în ceva cu scopuri diferite. ~ în acoperiş. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, împletituri. 4) Porţiune circulară de substanţă, diferită de mediul înconjurător. ~ de apă. 5) la pl. Fel de mâncare preparată din ouă prăjite cu gălbenuşul întreg. 6) Gaură ce se formează într-un aliment (brânză, pâine etc.). 7) Pată sau desen constând din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada păunului. /<lat. oculus

OCHI1 ~ m. I. 1) (la om şi la animale) Organ-pereche al văzului, situat (simetric) pe partea din faţă a capului. ♢ Între patru ~ confidenţial. Cât vezi cu ~i pe întinderi foarte mari; până la orizont. Cu ~i închişi a) fără posibilitate de a alege; la întâmplare; b) pe de rost; c) fără nici o dificultate; cu uşurinţă. (A fi) numai ~ (şi urechi) (a fi) foarte atent. A păzi (sau a îngriji) ca ~i din cap a păzi (sau a îngriji) cu cea mai mare atenţie, cu solicitudine. A nu avea ~ să vezi pe cineva a nu putea suporta pe cineva. A privi pe cineva cu ~ buni (sau răi) a avea sentimente de simpatie (sau antipatie) pentru cineva. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult ca) ~i din cap a iubi sau a fi iubit cu ardoare. A-i fi cuiva drag ca sarea-n ~ a nu putea suporta pe cineva. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ~i după cineva (sau după ceva) a privi pe cineva sau ceva cu jind. A da cu ~i de cineva (sau de ceva) a observa întâmplător pe cineva (sau ceva). A nu vedea (lumea) înaintea ~lor a fi foarte indispus. A(-şi) da ~i peste cap a) a se comporta afectat; a cocheta; b) (a fi pe punctul de) a înceta din viaţă. A privi cu (sau a face, a deschide) ~ mari a privi cu mirare. A face (cuiva) ~ dulci a arunca cuiva priviri amoroase. (A fi) cu ~i în patru (a fi) foarte atent, precaut. A lua (pe cineva) la ~ a reţine în memorie fapta sau vorba cuiva, pentru a i-o putea aminti (la prima ocazie). A deschide ~i cuiva a face pe cineva să înţeleagă lucrurile just. A scoate ~i cuiva a-i reproşa cuiva ceva; a-i aminti mereu de ceva din trecut. Corb la corb nu scoate ~i cei de-o teapă nu-şi fac rău unul altuia. Banul e ~ul dracului banul reprezintă un îndemn spre rău. 2) Facultatea de a vedea; văz. ♢ De (sau pentru) ~i lumii pentru a salva aparenţele. Sub ~i noştri a) în faţa noastră, în văzul nostru; b) actualmente, în prezent. A privi cu ~ de piatră a se uita rece, insensibil. A mânca pe cineva din ~ a privi cu multă dragoste pe cineva. A pierde pe cineva din ~ a înceta de a mai vedea din cauza depărtării. A nu scăpa din ~ a supra-veghea îndeaproape; a ţine sub supraveghere permanentă. A pune ~ (pe cineva sau pe ceva) a-i veni cuiva pe plac cineva sau ceva. (A spune) verde în ~ (a spune) drept în faţă, fără ocolişuri, deschis. 3) Embrion vegetativ; mugur. 4) Desen care marchează un punct (pe cărţile de joc, pe zaruri etc.). II. (în îmbinări ce denumesc plante, păsări sau insecte): ~ul-boului a) plantă erbacee cu tul-pina erectă, cu frunze alungite, crestate şi cu flori solitare, divers colorate, dispuse în vârful tulpinii; margaretă; b) soi de viţă de vie; c) pa-săre de talie mică, cu ciocul ascuţit şi cu penaj cafeniu-roşcat pe spate şi cenuşiu-deschis pe pântece; pitulice. /<lat. oculus

ochi de apa, iaz

OCHI s.n. În gastronomie, preparat culinar dintr-un ou întreg, desfăcut din coajă, prăjit în tigaie sau la capac, fără a fi amestecat, astfel încât gălbenuşul să rămână întreg în mijlocul albuşului coagulat de jur împrejur; (la pl.) ochiuri româneşti = ouă întregi, desfăcute din coajă şi fierte în apă cu oţet, astfel încât gălbenuşul să fie învelit de albusul coagulat, numite şi ouă poşate (din fr. poche = buzunar).

óchi (-i), s.m. – 1. Organ al văzului. – 2. Vedere. – 3. Butonieră, cheutoare. – 4. Adîncitură de apă. – 5. Deschizătură, gaură. – 6. Corp luminos, lumină. – 7. Spaţiu între doi stîlpi de pod. – 8. Ferestruică, oberliht. – 9. Sticlă, geam. – 10. Poiană, luminiş. – 11. Verigă, za de lanţ. – 12. Guleraş de capsă. – 13. Rotunzimea unei litere. – 14. Laţ de plasă, de împletitură. – 15. Laţ, nod slab, uşor de desfăcut. – 16. Ou prăjit cu gălbenuşul întreg. – 17. Pată colorată pe coada păunului. – 18. Nuanţă, strălucire. 19. Cristal de sare gemă. – 20. Gură de vas pentru lichide. – 21. Vîrtej, volbură, vîltoare. – 22. Punct pe zaruri, pe cărţi. – 23. Foaie de hîrtie (in-octavo). – Mr., megl., istr. ocl’u. Lat. oc(u)lus (Puşcariu 1217; Candrea-Dens., 1279; REW 6038), cf. it. occhio, prov. uelh, fr. oeil, sp. ojo, port. olho. Cu excepţia sensurilor 1, 7 şi 22, în celelalte sensuri se foloseşte pl. n. ochiuri. Pentru sensul 21, cf. M. L. Wagner, Oje de aqua, NRFH, IV, 40-3; pentru 16, ngr. ἀβγά μάτι (Graur, BL, V, 71, semnalează corespondenţa dintre ngr. πλύνω τὰ μάτια şi a spăla pe ochi. Aceste expresii comune ambelor idiomuri se pot înmulţi cu uşurinţă, cf. de ochii lumii, νιὰ τά μάτια τοῦ ϰόσμου; cu ochii în patru, τὰ μάτια σου τέσσερα; a vedea cu ochi răi, παίρνω ἀπò ϰαϰό μάτια; pe ochii mei, στὰ μάτια μου etc.). Legătura dintre 3 şi 4 cu sl. okno „fereastră“ (Puşcariu 1217) nu este o ipoteză necesară. – Cf. oacheş. Der. ochi, vb. (a se uita, a reprivi, a trage cu ochiul; a ţinti; Trans., a arde soarele); ochiadă, s.f. (privire intensă, semn cu ochiul), după it. occhiata, fr. oeillade; ochian, s.n. (telescop), cu suf. -an (după ipoteza improbabilă a lui Graur, BL, IV, 104, din it. occhiale), cf. cuvîntul următor; ochiană, s.f. (peşte, Leuciscus rutilos, Scardinius erythrophthalmus), numit aşa din cauza ochilor săi mari); ochiar, s.m. (Bucov., insectă, Drosophila graminun); ochenat, adj. (cu ochi mari), prin încrucişare cu sprîncenat (Candrea); ochete, s.m. (ochi de plasă, împletitură etc.; inel de zale, verigă de lanţ; sticlă de geam), în Olt. şi Banat; oceri, s.m. pl. (Trans. de N, ochelari), cu der. neclară; ochiat, adj. (Trans., cu găurele, spongios); ochilă, s.m. (ciclop din anumite poveşti populare); ochios, adj. (cu ochi mari); ochişor, s.m. (dim.; plantă, Anagallis arvensis; Arg., monedă de aur); ochitor, s.m. (ţintaş, servant de tun); deochi, s.n. (boală provocată de privirea cuiva); deochia, vb. (a provoca un rău, a nenoroci cu privirea), cuvînt cunoscut peste tot (ALR, I, 242)çf. cal. aducchiare; deochiat, adj. (nenorocit datorită deochiului; discreditat).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten