DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

pacala

Ads by Google:

PĂCÁLĂ, s.m., păcale, s.f. 1. s.m. Om glumeţ, poznaş, care se ţine de farse. 2. S.f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv).

PĂCÁLĂ s. (pop.) pepelea (art.).

PĂCÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, farsă, festă, ghiduşie, glumă, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, poznă, prostire, prostit, ştrengărie, trişare.

păcálă (păcăleală) s. f., g.-d. art. păcálei; pl. păcále

păcálă (om isteţ) s. m.

Păcálă s. pr. m.

PĂCÁLĂ m. Persoană glumeaţă şi poznaşă. /v. a păcăli


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten