DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paceaura

Ads by Google:

PACEAÚRĂ, paceaure, s.f. 1. Cârpă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. şi: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s.f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.

paceaúră s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

PACEAÚR//Ă ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ştersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra

paceaúră (-re), s.f. – 1. Zdreanţă, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten