DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

padure

Ads by Google:

PĂDÚRE, păduri, s.f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulţime densă de copaci crescuţi în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuşti, plante erbacee, muşchi etc., precum şi diferite specii de animale. ♢ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante şi animale) sălbatice; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ♢ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educaţie. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de acelaşi fel (de obicei în poziţie verticală) care acoperă o suprafaţă. – Lat. padule.

PĂDÚRE s. (SILV.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie. (Animalele din ~.)

pădúre s. f., g.-d. art. pădúrii; pl. pădúri

PĂDÚR//E ~i f. 1) Mulţime de copaci care acoperă compact o întindere relativ mare de pământ. ~ de salcâmi. ~ de pini. 2) Suprafaţă de teren pe care creşte o astfel de mulţime de copaci. ♢ ~ virgină pădure neexplorată. ~-livadă pădure de copaci şi arbuşti care furnizează material de construcţie şi materie primă pentru industria alimentară. ~-parc masiv silvic din zona verde a unui oraş destinat odihnei oamenilor. De ~ care trăieşte sau creşte în pădure. Din ~ a) sălbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut în ~ a) a fi needucat; b) a fi înapoiat. A căra lemne în (sau la) ~ a face un lucru inutil. Nu este ~ fără uscături nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei. 2) fig. (urmat de determinări) Mulţime omogenă şi compactă de obiecte în poziţie verticală. O ~ de mâini s-au ridicat în clasă. [G.-D. pădurii] /<lat. padule

PĂDURE intindere de dimensiuni mari, ce contine plante, in general copaci si ,deseori, se gasesc diferite specii de animale, in special pasari.

pădúre (-ri), s.f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). Lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Puşcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura „mlaştină“; cf. P. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop. (Lahovary 339) este fantastică. Der. pădurar, s.m. (gornic); pădurărie, s.f. (ocupaţia pădurarului; administraţie silvică); pădurărit, s.n. (ocupaţia pădurarului; impozit pe păduri); păduratic, adj. (păduros, împădurit); pădurean, s.m. (locuitor al pădurii); pădureţ, adj. (de pădure; sălbatic); pădurice, s.f. (pădure mică); păduros, adj. (acoperit cu pădure, împădurit), pe care REW 6183 îl duce pînă la lat. paludosus, fără să fie nevoie; împăduri, vb. (a planta o pădure); despăduri, vb. (a tăia o pădure).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten