DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paduret

Ads by Google:

PĂDURÉŢ, -EÁŢĂ, pădureţi, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creşte în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureţ (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ♢ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădureţe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăieşte în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eţ.

PĂDURÉŢ s. v. lues, sifilis.

PĂDURÉŢ adj. v. împădurit, păduros, săl-batic.

PĂDURÉŢ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.

PĂDURÉŢ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreţ, (reg.) mistrecit. (Măr ~.)

păduréţ adj. m., pl. păduréţi; f. sg. pădureáţă, pl. păduréţe

PĂDUR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) şi substantival 1) (despre pomi) Care creşte în pădure sau pe terenuri necultivate; de pădure; sălbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~eţe. /pădure + suf. ~eţ


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten