DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

pagin

Ads by Google:

păgîn (-ni), s.m. – Necredincios. – Mr. pîngîn, megl. păngǫn. Lat. paganus (Diez, I, 300; Puşcariu 1244; Candrea-Dens., 1308; REW 6141), cf. alb. pëgërë (Philippide, II, 649), it., sp. pagano, prov., cat. pagá, fr. païen, port. pagao. Pentru semantism, cf. J. Zeiller, Paganus, Fribourg 1917. Uzul adj. este înv. E dubletul lui pogîn (var. pogan), adj. (păgîn; ticălos) din sl. poganu (bg., sb., slov., ceh., pol., rus. pogan), care, la rîndul lui, provine din lat. (E oarecum posibil ca sl. să provină din rom., căci un intermediar mgr. trebuie exclus, cf. Miklosich, Etym. Wb., 254 şi Vasmer, Gr., 119). Cuvînt rom. nu poate proveni din sl. (cum pretindeau Miklosich, Slaw. Elem., 36 şi Cihac, II, 237). Der. păgînitate, s.f. (păgînism; ticăloşie); păgînaţie, s.f. (înv., păgînism); păgînesc, adj. (de păgîn); păgîneşte, adv. (ca păgînii); păgîni, vb. refl. (a îmbrăţişa păgînismul); păgînie, s.f. (stare de păgîn); păgînime, s.f. (adunătură de păgîni); păgînism, s.f. (credinţă păgînă); împăgîna, vb. refl. (a îmbrăţişa păgînismul). Cf. pîngări.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten