DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

pai

Ads by Google:

PAI, paie, s.n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificaţii şi cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) şi pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ♢ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se serveşte cineva pentru a-şi atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneşte (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii şubrede. (Fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soţie sau soţ care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soţ sau, respectiv, fără soţie. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăţi şi mai mult situaţia (dintre doi adversari); a întărâta, a aţâţa pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subţire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea.

PĂI adv. v. apoi.

PĂI adv. dar?, oare? (~ aşa să fie?)

pai s. n., pl. páie

păi adv., interj.

PAI páie n. 1) Tulpină cilindrică subţire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunţate, specifică plantelor graminee. ♢ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agăţa şi de un ~ a încerca într-o situaţie grea chiar şi cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulţime de astfel de tulpini rămase după treierat. ♢ Om de paie. v. OM. Văduvă (sau văduv) de paie soţie rămasă temporar fără soţ (sau invers). A-şi aprinde paie-n cap a-şi provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăţi o situaţie (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<lat. palea

pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.

păí, păiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a aduna şi a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.

pâí, pers. 3 sg. pâiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre construcţii) a se înclina, a se apleca într-o parte.

pai frumoasa si a vrea sa am prieten de 16 ani

pái (-ie), s.n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Puşcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. şi Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Puşcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmirişti; refl., a se face fibros); păioşenie, s.f. (mirişte); păiş (var. păiuş), s.m. (mirişte; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păişte, s.f. (grămadă de paie, stog); păişiţă, s.f. (plantă, Nardus stricta); păiuţ, s.n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a creşte o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR şi Puşcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară).

pắi adv. – Sigur că da; atunci; uite aşa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Puşcariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi şi prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten