DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paia

Ads by Google:

PAIÁ, paiele, s.f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din ţările româneşti, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ♢ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.

paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle

paiá2 s.f. (reg.) piatră lată folosită de copii în jocurile lor.

paiá (-iéle), s.f. – Titlu onorific, care în vechea organizare socială, era legat de o slujbă, dar se acorda nominal, fără exerciţiul efectiv al slujbei corespunzătoare. Tc. (per.) paye (Şeineanu, III, 93). Sec. XVIII, înv.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten